O opinie intre opinii

Homo hominis lupus...A trebuit sa scriu un articol pentru o revista de specialitate, nu dau nume. Cica proba. Am scris ceva frumos, le-a placut si cica mai scrie ceva...si aia nu a mers. M-a mirat ca nu au zis ca nu e bine, ca nu nimic. Dar eu am gasit articolul si il postez aici. Se numeste HOMO PUBLICISTICUS.

"Dupa multe cercetari, analize, lecturi si vizionari de clipuri publicitare, filme si videoclipuri, am ajuns la concluzia ca in Romania a aparut de ceva vreme o noua specie: homo publicisticus. Sincer, nu mi-a fost prea greu sa o identific. Principalul indiciu: romanii sunt o natie sensibila la aparente, dar cu o inclinatie naturala catre lucrurile de calitate. Asta, daca luam in calcul drumul scurt al clipului catre produs. Pe de alta parte iubitorii de publicitate sunt oameni culti, cu simtul umorului care nu neaparat alearga la magazin dupa incheierea calupului publicitar, care nu se comporta neaparat precum consumatorii infocati de branduri sau de sloganuri.

Mai mult, comportamentul cu tendinte imitative a existat din cele mai vechi timpuri dar, pentru Romania, proaspat integrata in structurile europene si eliberata de sub jugul comunismului, provocarea cea mai mare a fost aceea de a trai in conformitate cu noi norme si reguli. Acestea includ, printre altele, consumul de publicitate, cu toate formele sale si publicitatea pentru designerii locali si internationali.

Inainte de a-i face portretul, as dori sa fac cateva precizari: pentru mine consumatorul de publicitate este, pana la un punct, identic cu cel de produse; clipurile intr-adevar sofisticate apar rar sau deloc, media preferand sa prezinte balastul; mediul consumatorilor adevarati devine unul privilegiat, deci, izolat, de aceea, daca vrem sa vedem clipuri artistice trebuie sa participam doar la evenimente special organizate... Plus, fara nici o suparare, publicitatea in zona romaneasca, in ciuda dorintelor de a fi speciala, de a fi „supra-publicitate”, are tendinte din ce in ce mai inferioare...dar asta tine de factorii economici, sociali si chiar politici... Portretul, asa cum l-am vazut in functie de categoria din care fac parte si eu, aceea de homo scrivensis, este acesta: influentat de moda, de dorinte, de necesitati, de trendurile prezentate cu atata fast de catre revistele consacrate, noul om se prezinta astfel. Varsta, intre 6 luni si maximum 75 de ani. De ce 6 luni? Sunt bebelusi ai caror parinti vor ca „al meu sa fie mai frumos” si ii cumpara tot felul de hainute, jucarii si accesorii; de asemenea, cei de 75 de ani mentionati au si ei logica lor: sunt figuri publice sau actori care vor sa arate bine.

Genul, sincer, nu prea conteaza – multimea il vede pe acela imbracat trendy, elegant si rafinat si spune „ Uite-l pe ala!”, In genul Marthei Bibescu, o persoana fara varsta, de sex incert...Categoria sociala este foarte clar definita – intelectualii rafinati, cu bun gust, directori de firme sau manageri financiari, deci segmentul superior; segmentul de mijloc si cel inferior. Ca exemplu pentru segmentul de mijloc, varii personagii din „clica moderna romaneasca”. Dupa categorie urmeaza pozitia sociala. Aceasta, bineinteles, se va imparti in doua: varul lui X, nepotul lui Y, fiul nu stiu carui mare afacerist, care tin sa ascunda lipsa unei oarecare educatii prin comportamentul usor siderant, filfizonic chiar si cei care nu au atata stralucire, dar care o cauta cu orice pret si vedetele feminine construite peste noapte. Ce isi doreste? Un procentaj din aceasta specie isi doreste, in mod natural, bani, pozitie superioara si multe-multe branduri care sa ii satisfaca dorinta de imagine perfecta sau aproape perfecta; celalalt procentaj, ei bine, nu isi doreste doar bani si pozitie si multe branduri, ci isi doreste o „zeificare” sociala de exceptie, deoarece are, well, impresia, ca este noul arbiter elegantiae.

Cum se imbraca? In general, exista doua tendinte: aceea de a combina accesoriile si hainele intr-o ordine haotica, dar care denota originalitatea si, cea de-a doua, in conformitate cu „moda” – cea in care se copiaza din revistele specializate si dupa sfaturile designerilor. Si totul pentru ratiuni psihologico-sociale care sunt create de catre publicitate. Ea fiind un produs cultural, este mai mult decat clar ca publicitorii formeaza opiniile, trendurile, etc. In concluzie, pot spune, cu mana pe inima ca ma simt ca acasa in acest ocean de marci, anunturi, trenduri, imitatii, concepte...Viva el homo publicisticus!