Astazi am avut o discutie foarte interesanta cu un personagiu, se stie cine...si ii spuneam ca eu imi stiu unii prieteni dar nu ii cunosc. Raspunsul a fost prompt - sa facem o carte de sociologie! Well...in Romania de azi sociologia trebuie sa fie un produs foarte bine pregatit, prezentat si vandut. Dar asta nu inseamna ca unul nu are voie sa incerce, nu?
De cele mai multe ori ne uitam in oglinda (Oglinda ranjeste tacuta...) si ne dam seama ce frumoase fiinte suntem Dar, de cele mai multe ori, cel sau cea care te priveste din oglinda nu este eu-l tau real, ci imaginea pe care o vad altii. Introspectia lucida e la moda, dar costa. Vizitele la psiholog sunt extrem de la moda, dar costa si alea de mai bine te duci trei zile prin carciumi si baruri, te faci pulbere si apoi vii acasa si faci scandal. Dar...si asa te costa bani.
Ce ne facem, fetelor?? Sincer, exista doua optiuni - una safe si una mai putin...safe. Cea safe este sa stam de vorba cu un prieten, cel mai bun prieten care exista pentru noi, sa ii varsam sacul de probleme in cap, sa asteptam un raspuns pozitiv si sa ii multumim. Exista si un manual de instructiuni pentru situatii de genul acesta. Iata cateva: prietenul sa fie avertizat prin mail, sms sau telefon ca vine taifunul emotional, locul de intalnire si confesiune sa fie neutru, sa se achizitioneze o sticla de vin si ceva de mancare, un pachet-doua de tigari, telefoanele sa fie inchise si parintilor sa li se spuna ca merge la manastire... Dupa ce procesul a avut loc, prietenul trebuie sa fie recompensat cumva: o imbratisare de urs, un pupic pe obraz, o multumire sincera, din toata inima, o promisiune ca nu se va repeta situatia prea curand si...promisiunea ca acum ne simtim mai bine. Reactia prietenului nu o mai scriu pentru ca se cunoaste.
Optiunea mai putin safe...o spun pentru cei care sunt mai slabi psihic, este aceea de a discuta cu propria constiinta. Acest lucru se poate face, dar...riscurile sunt urmatoarele: declansarea unei crize de nervi puternice, cu acuzatii dure, cu injurii grave, cu telefoane date la manie, insotite de urlete si lacrimi, ruperea unor relatii care tin de ani de zile...si multe altele.
Spuneam mai sus de cei mai slabi psihic. Nu vreau sa insult, Doamne-fereste, dar atrag atentia ca trebuie sa se pregateasca foarte mult pentru aceasta "cautare", aceasta explorare interna care costa atat de mult dar care, folosita cum trebuie, aduce satisfactii nebanuite. La unii pot aparea peste noapte, la altii dupa ceva timp...la unii deloc..si atunci avem o problema...
Daca rezultatele nu au aparut absolut deloc inseamna ca respectiva curatare nu s-a facut complet, deci punctele dureroase nu au fost identificate corect si nici rezolvate corect. Acuma exista varii solutii: mersul la biserica (acolo se concentreaza cel mai mult energia), rugaciune sincera si incredere in Dumnezeu, rugaciune acasa in liniste, mersul la psihiatru sau cautat in continuare.
In orice caz, aceste situatii prezentate mai sus sunt partial teoretice, partial reale. Sinele unui om nu poate fi vazut intotdeauna de catre ceilalti, nu poate fi judecat, nu poate fi insultat. Respectat poate, cu conditia ca acel om sa fie in concordanta cu sinele lui si sa nu se lase in voia instinctelor primitive. Exista oameni asa, i-am vazut. Emit o lumina fantastica, o liniste, o incredere cum nu prea vezi deobicei. Exista oameni care au un sine mai intunecat, mai obsedat, mai speriat sau chiar mai crud si, din pacate, se cam vede...
Oricum ar fi, posibilitatea cautarii propriei naturi si chiar a unor raspunsuri la probleme se afla in noi, in sinele nostru, in celula noastra de baza. Unele carti ofera raspunsuri neasteptate, altele sperie; exista carti care te schimba in bine sau in rau...propria noastra constiinta decide ce trebuie sa facem doar ca noi, cateodata, facand uz de liberul arbitru, gresim... ERRARE HUMANUM EST, PERSEVERARE DIABOLICUM...
Dragilor, dragelor, am scris acest eseu inspirata de fraza mea de azi dupa-amiaza si sper ca, intr-un viitor apropiat, sa ne cunoastem cu totii mai bine, atat pe noi insine cat si pe cei din jurul nostru. Fiecare om este o insula se spune. Eu una spun ca fiecare dintre noi poate fi un continent si impreuna putem reusi sa facem o planeta asa cum trebuie.
O seara frumoasa, o viata frumoasa si o "cunoastere" frumoasa va doresc!!
