Punctele de la inceputul titlului ascund, nu cred din pacate foarte subtil, o vorba sensibiloasa la adresa unei situatii/tari de care sunt din ce in ce mai siderata.
Pe scurt, din cauza unor erori umano-birocratico-cinice, m-am trezit intr-o situatie penibila care, paradoxal, s-a remediat...dar nu intr-o maniera foarte clara...si nici confortabila. Acuma doar sper ca lucrurile sa se remedieze cumva incat sa pot dormi linistita noaptea.
In alta ordine de idei, nu m-am putut abtine sa nu ma uit la televizor, unde am intrezarit (ora tarzie, deh) fascinante peisaje socio-culturale, filme aiurea, stiri care mai de care mai insangerate, perverse, lascive, periculos de sincere, jenant de realiste...care imi aratau cat de bine stau cu nervii (sau stau bine si sunt eu usor blonda) anumiti indivizi care sunt interesati in tampirea, manipularea, santajarea sentimental-psihologica a maselor care inghit si nu prea - exista alternative, domnilor, exista alternative!
In a doua ordine de idei, am fost fascinata de filmul Boogie, pe care il disec (sau poate il laud de mama) in articolul precedent. Fascinata in sensul ironic, sper ca s-a simtit fina ironie...am fost, dupa cum spuneam, fascinata de facilitatea lui, de mirobolantele si absurdele, dar atat de familiarele situatii din el si am stat si m-am gandit foarte bine. Si cand spun foarte bine, spun chiar bine. Asta imi ia cam o zi jumate, maxim doua.
Concluzia a fost urmatoarea: traim intr-o tara in care paradoxurile culturale, sociale, evolutive, psiho-afective, cinismul, lipsa de interes, implicare, foamea, ura, angoasele, neseriozitatea, ignoranta, absurdul, lipsa de etica si alte intruchipari izvorate din imaginatia speriata de bombe a lui Goya si chiar a lui Bosch fac legea. Si nimeni nu face un gest! Sau poate il face, dar e atat de mic, de nesemnificativ, incat nici nu se vede. Iar gesturile ample, mari, catastrofale, castiga meciul la puncte!
In conditiile acestea jalnice, depresia mea se adanceste, se amplifica si da nastere unei noi dorinte: aceea de a ma pastra cat mai etica, cat mai normala si cat mai rationala in fata acestei furtuni care fierbe in cazanul carpato-danubiano-pontic!
Dar, din pacate, nu ma pot abtine sa nu inchei apoteotic si ranjind usor cinic cu o vorba nou-gasita: ....cioara ma-tii de Romanie!
La buna vedere, baieti si ne mai gasim pe interval!
joi, 18 septembrie 2008
luni, 15 septembrie 2008
Boogie...night??
Ca sa incep in "dulcele stil clasic", as zice doar atat "Ioi!"
De ce reactia respectiva? Simplu: manata de ploaie, de un articol dintr-o revista cu inalt profil social si de o invitatie neasteptata, am ajuns la Institutul Francez...unde rula un film denumit, artistic si impresionant (ironia sper ca se simte), Boogie.
Sincer, daca e sa las la o parte faptul ca am ras si eu, ca restul salii, la replicile simplute, usor triviale si chiar grosiere, ca am comentat printre dinti prezenta pustiului atat de tipic si enervant, care s-a intrecut pe sine, shaorma care a fost abandonata regeste de catre doua din personaje, scenele la bowling care mi-au adus aminte ca nu am jucat niciodata in tineretile mele mai fresh dar nici in cele mai coapte, as putea spune ca e un filmulet care a lasat un gust usor amar...si care, in ciuda titlului si a cronicii...nu a depasit nici o asteptare.
As lauda doar jocul actoricesc..cu un scurt si pe jumatate de gura "Bravo, ba!". In rest, sincer, nu e un film care sa prinda la un public matur si elevat...unii aseara au si plecat in prima ora, deci...si daca tot e loc de critici, etc, as spune ca poate m-as fi descurcat mai bine. Am zis poate. Scenariul oricum nu a stralucit iar exterioarele, ei bine, previzibile.
Poate actorii s-au distrat jucand in aceasta piesa de teatru realistica, poate ca regizorul a incercat sa il emuleze pe von Trier un pic...si nu stiu eu, deh, blonda de mine....poate ca e un film superb, tipic romanesc, tipic cinic, cu un limbaj care ar speria orice puritan (bine macar ca traducerea in franceza nu a fost atat de agresiva!).
Oricum, ca un ultim comentariu, fie si sugestie, as spune ca "Boogie night" e un titlu mult mai bun decat incercarea ciuntita si trista de explorare a unui mariaj si a unor frustrari bine-meritate...
Seara/Zi buna si, daca vreti sa radeti de niste oameni care ne seamana, cautati filmul. Daca nu, macar inscrieti-va la Institutul Francez sau asteptati oferta lor de filme straine. Cine stie, poate aveti noroc:)
De ce reactia respectiva? Simplu: manata de ploaie, de un articol dintr-o revista cu inalt profil social si de o invitatie neasteptata, am ajuns la Institutul Francez...unde rula un film denumit, artistic si impresionant (ironia sper ca se simte), Boogie.
Sincer, daca e sa las la o parte faptul ca am ras si eu, ca restul salii, la replicile simplute, usor triviale si chiar grosiere, ca am comentat printre dinti prezenta pustiului atat de tipic si enervant, care s-a intrecut pe sine, shaorma care a fost abandonata regeste de catre doua din personaje, scenele la bowling care mi-au adus aminte ca nu am jucat niciodata in tineretile mele mai fresh dar nici in cele mai coapte, as putea spune ca e un filmulet care a lasat un gust usor amar...si care, in ciuda titlului si a cronicii...nu a depasit nici o asteptare.
As lauda doar jocul actoricesc..cu un scurt si pe jumatate de gura "Bravo, ba!". In rest, sincer, nu e un film care sa prinda la un public matur si elevat...unii aseara au si plecat in prima ora, deci...si daca tot e loc de critici, etc, as spune ca poate m-as fi descurcat mai bine. Am zis poate. Scenariul oricum nu a stralucit iar exterioarele, ei bine, previzibile.
Poate actorii s-au distrat jucand in aceasta piesa de teatru realistica, poate ca regizorul a incercat sa il emuleze pe von Trier un pic...si nu stiu eu, deh, blonda de mine....poate ca e un film superb, tipic romanesc, tipic cinic, cu un limbaj care ar speria orice puritan (bine macar ca traducerea in franceza nu a fost atat de agresiva!).
Oricum, ca un ultim comentariu, fie si sugestie, as spune ca "Boogie night" e un titlu mult mai bun decat incercarea ciuntita si trista de explorare a unui mariaj si a unor frustrari bine-meritate...
Seara/Zi buna si, daca vreti sa radeti de niste oameni care ne seamana, cautati filmul. Daca nu, macar inscrieti-va la Institutul Francez sau asteptati oferta lor de filme straine. Cine stie, poate aveti noroc:)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)