Lissstaaa pentru 2012

Sa revenim la ceea ce poporul indeobste denumeste, cu poezia de rigoare si tandretea verbala indirect proportionala cu rata la banca "les noastre ois". Maine se cam schimba anul, dolarul pica in bot, euro primeste o noua gura de oxigen iar momentele usor ridicole asociate Anului Nou vor reveni la televizor...

Eu una ma gandesc asa, mai modest, sa ma adun nitel. Deh, la anu fac varsta importanta si probabil se asteapta de la mine sau astept eu de la altii ceva nou, ceva unic, ceva special. Sau...sa nu exagerez, cadouri am primit deci:p Oricum ar fi, calcatul asta al acceleratiei a meritat fiecare cent si forint si lira malteza din lume!!

Hai ca am terminat cu povestile, sa ne concentram: lista mea pentru 2012 e cam scurta, dar cum trebuie.

1. Iubire

2. Curaj

3. Incredere

4. Mai multi prieteni

5. Deschidere fata de mine si de lume

6. Lectii de chitara cu un om bun, intelegator, pasionat de muzica, rabdator...

7. Permis auto

8. Sala si regim

9. Scris mai mult, publicat un roman

10. Muzica!!

Cam atat...daca aveti si voi o lista, scrieti cat vreti si cine stie...

LA MULTI ANI!!!!!

Clipa de bilant...

Se apropie cu pasi repezi Craciunul iar maine-poimaine omenirea isi schimba prefixul...

Gandurile mele din acest moment se indreapta catre oamenii care au facut parte din viata mea pana acum dar si catre cei care, fie aproape sau departe, sunt si in fluxul meu.

In primul rand, le.as multumi. Din suflet, din simturi, din momentele bune, din cele usor ridicole, sau cele amuzante..si in special din cele calde... In al doilea rand le.as spune ca ii iubesc si ca pot conta pe mine oricand (numai atunci cand dorm sau scriu sau pictez:P nu, pentru ca atunci cam uit de mine...)

O alta linie a acestora se indreapta catre inceputul acestui an, care nu a fost cel mai fericit. Am pierdut un om drag, un om important care, dincolo de el, a tinut la mine enorm si m.a acceptat asa cum sunt.

Contactul cu linia noua a inceput cu cineva care mi.a confirmat normalitatea, caldura si forta interioara, atat in sinea.mi cat si in ceea ce vedeam in fata ochilor. Plus, recunosc, m.a inspirat sa fiu mai atenta cu mine... A fost si este o oglinda fericita, darnica si etica. 

O a doua persoana a fost una care m.a ascultat si m.a auzit atunci cand am avut nevoie si a carei pasiune pentru "animalele alea simpatice cu doua roti" ma face usor melancolica dar si fericita. Cine stie, poate de la anul, gasesc si eu curajul macar sa incalec bidivii:p

 A treia a fost cea care, cu figura-i usor felina si rafinata, are un suflet mare si generos si o doza sincera si solida de sentimente protectoare si care ma linisteste. 

Ultima persoana din acest careu de asi este un melanj de generozitate, putere de munca si de daruire si care are grija de absolut toti cei dragi si cei care o indragesc, lucru pentru care ii sunt recunoscatoare. 

Alte prezente importante ar fi..in mod paradoxal, o ceasca de ceai cu pisici (primita in contul noii mele "denumiri sociale" - Mau) si o chitara. Sunt momente cand ma gandesc de ce tocmai chitara? Poate pentru ca pianul e prea greu de carat? :) Inca nu i.am gasit un nume, ezit intre Gaia si Gia...

Si ca sa inchei asa, in stil mare, am inceput sa calc acceleratia, dandu-mi sansa la viata. Asa cum trebuia. 

PS: Inca mai astept cadouri, feline-inspired:p

Mantia de frunze

Am iesit din...casa. La o plimbare, fara busola, fara harta..doar cu un portofel si mici alte splendori tehnice/casnice...

Drumul aparent fara logica m.a dus pe stradute laturalnice si pe langa blocuri aparent identice. 

Dar cel mai frumos a fost cand am observat mantia de frunze. Acoperea bland asfaltul si mirosea a toamna, a fum si a foc de lemne acompaniat de o cafea sau un coniac....

Bun venit, toamna, acopera-mi inima cu mantia ta...

Morningggg

http://www.youtube.com/watch?v=mV5xJT7BnzE&feature=mh_lolz&list=PL543307FC9D309A73â

Melodia cea mai tare pt dimineata asta! :)

Un moment in ploaie/Variabila noua a sperieturii cu miros de Pur

Preferintele paradigmatice ale personajelor cu panseuri din pene de pasare preponderent..migratoare au ajuns sa ma exaspereze in manifestarea  lor cea mai de pret. 

Si totusi, sperantele nu mor. Nici nu se lasa ingenuncheate. Si, as zice cu cinismul dar si mandria destul de prezenta, ca e ceva. 

Incotro, tovarasi de suferinta? Golgota? Nttt ni en broma! Aia e locatie rezervata pentru miii sii miii deee aniii!!

Franta? Fragmente de azur se plimba peste campurile cu maci, lanurile de grau, parauri si cascade, ametitor-fabuloase isi preling esenta spre noutatea ireprosabila a unei tinte imobile...

Dorim sa..dorim sa muncim, sa traim, sa fiintam..sa flirtam cu dezastrul, ca sa nu zic alte aiureli intelectualo-fenomenale.

Din public se ridica un individ. Soios, imputit. Cu un pistol in mana. Trage in tavan. Nu se aude nimic. Vedeti voi, totul a fost si este o iluzie...

STOP!

O vitamina dulce-amaruie..

 O vitamina dulce-amaruie…

 3 februarie 2011

 Care este diferenta dintre mine si un om care isi duce viata pe strazi? Mai nici una. El e fratele meu pierdut, el este tatal meu plecat, el este ea, sora mea, o fiinta unica, o figura draga, un om ca tine, ca mine, ca voi...

 Diferente? Dupa cum spuneam, nu prea sunt – haine mai curate, un loc cald unde sa-mi odihnesc trupul indurerat sau infrigurat, bani in buzunar numai ai mei, nu ai altuia, un zambet sincer pe fata, un salut vesel…

 Iata-ma, uite-ma, aici sunt. In Bucurestiul acesta incovoiat si nervos, „cu spume”, cum se spune in folclorul urban, din cauza frigului, a foametei, a scumpirilor, a traficului, adast,  miros, adulmec, pipai, imi verific frizura in oglinda unei masini parcate aiurea, privesc cu un sentiment „mixat/remixat“, intre respect si spaima, cainii comunitari...dar si politistii comunitari. Si chiar pe „ofiterii de paza si protectie“ ai firmelor private. Jandarmeria doreste sa isi cumpere echipament nou…de ce? Revolta…reduta comuna, spaima imunda si care ne inunda buzunarele din ce in ce mai goale.

Iarta-ma, Bucuresti drag, poezie cu aroma de vin, coniac si un pic de cafea matinala. Iarta-ma, capitala mea iubita, micul Paris cum ti se spunea…strainii te privesc cu mila, amuzament si oroare cand iti vad peisagiul trist, morbid, arid si plantat aiurea in campul lor visual: aurolaci, cersetori, raul murdar, claxoanele, noxele, boxele care sunt solicitate la maximum, cladirile vechi, amenintate cu exterminarea pentru a face loc unor proiecte aberante, exorbitante si, al parecer, aproape utile/inutile. Iarta-ma, oras scump si intim, refugiul meu principal, al doilea fiind Barcelona, umeda, zapacita, zbanghie, melancolica, obosita si totusi cat de cat mai vie decat tine.

Iarta-ma tu, om bun, care citesti aceste randuri si poate te superi. Dar adevarul este ca, deocamdata, viata si tot ce ne inconjoara au prins un gust dulce-amarui de care nu prea mai poti scapa acum, chiar daca te speli de nu stiu cate ori pe dinti…

 

Iarta-ma…tu…