O vitamina dulce-amaruie… 3 februarie 2011 Care este diferenta dintre mine si un om care isi duce viata pe strazi? Mai nici una. El e fratele meu pierdut, el este tatal meu plecat, el este ea, sora mea, o fiinta unica, o figura draga, un om ca tine, ca mine, ca voi... Diferente? Dupa cum spuneam, nu prea sunt – haine mai curate, un loc cald unde sa-mi odihnesc trupul indurerat sau infrigurat, bani in buzunar numai ai mei, nu ai altuia, un zambet sincer pe fata, un salut vesel… Iata-ma, uite-ma, aici sunt. In Bucurestiul acesta incovoiat si nervos, „cu spume”, cum se spune in folclorul urban, din cauza frigului, a foametei, a scumpirilor, a traficului, adast, miros, adulmec, pipai, imi verific frizura in oglinda unei masini parcate aiurea, privesc cu un sentiment „mixat/remixat“, intre respect si spaima, cainii comunitari...dar si politistii comunitari. Si chiar pe „ofiterii de paza si protectie“ ai firmelor private. Jandarmeria doreste sa isi cumpere echipament nou…de ce? Revolta…reduta comuna, spaima imunda si care ne inunda buzunarele din ce in ce mai goale. Iarta-ma, Bucuresti drag, poezie cu aroma de vin, coniac si un pic de cafea matinala. Iarta-ma, capitala mea iubita, micul Paris cum ti se spunea…strainii te privesc cu mila, amuzament si oroare cand iti vad peisagiul trist, morbid, arid si plantat aiurea in campul lor visual: aurolaci, cersetori, raul murdar, claxoanele, noxele, boxele care sunt solicitate la maximum, cladirile vechi, amenintate cu exterminarea pentru a face loc unor proiecte aberante, exorbitante si, al parecer, aproape utile/inutile. Iarta-ma, oras scump si intim, refugiul meu principal, al doilea fiind Barcelona, umeda, zapacita, zbanghie, melancolica, obosita si totusi cat de cat mai vie decat tine. Iarta-ma tu, om bun, care citesti aceste randuri si poate te superi. Dar adevarul este ca, deocamdata, viata si tot ce ne inconjoara au prins un gust dulce-amarui de care nu prea mai poti scapa acum, chiar daca te speli de nu stiu cate ori pe dinti… Iarta-ma…tu…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu