Un upgrade de memorie, o fantana parasita, o speranta batuta bine si abandonata, plina de sange, langa un tomberon din Piata Romana, un sarut cald si tandru, discutii inerent-absurde, spaime, tehnocratie la greu, somn, iubire, temeri si cosmaruri...
Totul suna a nou, totul suna a ceva inefabil, inegalabil de frumos, fantastica literatura de trei parale provenita din creierii obositi ai unei himere perene si perpetue...
Privesc, usor siderata, manifestarea furiei, a urii, a pasiunii si gandesc "Eu am mai fost aici". Non-umanul, non-existenţa, non-prezenţa, non-eu, non-voi...
Da, afirm sus si tare ca ador sa imi pierd timpul ascultand cum creste iarba, cum ploaia isi croieste drum printre crapaturile blocului, cum cineva respira langa mine in pat si ador, cat pot eu de mult, sa zambesc in somn. Si asta aproape indiferent de ceea ce visez...
Plec. Merg. Ma duc in lumanari, me duc la pascut, vita, om, petunie, pastrama de berbecut, bere, vin, apa...Poezie pura, impropriu clasificata drept manifest al constiintei proprii.
Elucidez mistere, desfac noduri gordiene, pictez capodopere, iubesc oamenii, urasc momentele agresive si totusi...parca nu am spus nimic, nu-i asa?
Sau poate ca...da (?)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu