Nebunii de noiembrie

Well...seara asta da...a merita plimbarea, a meritat frigul, au meritat cafelele băute..cam aiurea...iată "producţia". Enjoy!

Poate…

Poate deodată o să opresc

Şirul de-insulte – înnebunesc

Fără speranţă mă-ndrăgostesc

În ziua ce-adoarme atât de firesc.

Poate-ntr-o doară o să zâmbesc

Soarelui, lunii, omului...

Cresc

Peste măsură de-naltă...

Poate...greşesc?

Zâna

La-nceput a fost aşteptarea

Apoi foamea, pofta şi-apoi

Sarea

Zilelor reci de-ardezie

Tu treci

Mai departe, în zare, peste

Poteci

Zână nebună-ameţită

Cu gust de frezie

Tu mă-nţelegi?

„Eu sunt o bezie!”

Farafastâcuri, ticuri şi nimicuri

Sedative cu gust de căpşună

Şi zâmbete-amare.

Iată! Priveşte! Luna e soare

Ca o nebună

Urlu la stele

Goale şi reci îmi par

Acum

Ele.

Poetizând în tihna nefirească

Eu mi-am lăsat podoaba

Neuronală să tot crească

Acum vecinii bat la uşă-înnebuniţi

De groază/spaimă/angoasă - epuroasă

„Cumva tindeţi a fi uşor tâmpiţi?”