sâmbătă, 24 decembrie 2011

Clipa de bilant...

Se apropie cu pasi repezi Craciunul iar maine-poimaine omenirea isi schimba prefixul...

Gandurile mele din acest moment se indreapta catre oamenii care au facut parte din viata mea pana acum dar si catre cei care, fie aproape sau departe, sunt si in fluxul meu.

In primul rand, le.as multumi. Din suflet, din simturi, din momentele bune, din cele usor ridicole, sau cele amuzante..si in special din cele calde... In al doilea rand le.as spune ca ii iubesc si ca pot conta pe mine oricand (numai atunci cand dorm sau scriu sau pictez:P nu, pentru ca atunci cam uit de mine...)

O alta linie a acestora se indreapta catre inceputul acestui an, care nu a fost cel mai fericit. Am pierdut un om drag, un om important care, dincolo de el, a tinut la mine enorm si m.a acceptat asa cum sunt.

Contactul cu linia noua a inceput cu cineva care mi.a confirmat normalitatea, caldura si forta interioara, atat in sinea.mi cat si in ceea ce vedeam in fata ochilor. Plus, recunosc, m.a inspirat sa fiu mai atenta cu mine... A fost si este o oglinda fericita, darnica si etica. 

O a doua persoana a fost una care m.a ascultat si m.a auzit atunci cand am avut nevoie si a carei pasiune pentru "animalele alea simpatice cu doua roti" ma face usor melancolica dar si fericita. Cine stie, poate de la anul, gasesc si eu curajul macar sa incalec bidivii:p

 A treia a fost cea care, cu figura-i usor felina si rafinata, are un suflet mare si generos si o doza sincera si solida de sentimente protectoare si care ma linisteste. 

Ultima persoana din acest careu de asi este un melanj de generozitate, putere de munca si de daruire si care are grija de absolut toti cei dragi si cei care o indragesc, lucru pentru care ii sunt recunoscatoare. 

Alte prezente importante ar fi..in mod paradoxal, o ceasca de ceai cu pisici (primita in contul noii mele "denumiri sociale" - Mau) si o chitara. Sunt momente cand ma gandesc de ce tocmai chitara? Poate pentru ca pianul e prea greu de carat? :) Inca nu i.am gasit un nume, ezit intre Gaia si Gia...

Si ca sa inchei asa, in stil mare, am inceput sa calc acceleratia, dandu-mi sansa la viata. Asa cum trebuia. 

PS: Inca mai astept cadouri, feline-inspired:p

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu